Psalmul 107

1. "Laudati pe Domnul, caci este bun, caci in veac tine indurarea Lui!"

2. Asa sa zica cei rascumparati de Domnul, pe cari i-a izbavit El din mana vrajmasului,

3. si pe cari i-a strans din toate tarile: dela rasarit si dela apus, dela miazanoapte si dela mare.

4. Ei pribegeau prin pustie, umblau pe cai neumblate, si nu gaseau nicio cetate, unde sa poata locui.

5. Sufereau de foame si de sete; le tanjea sufletul in ei.

6. Atunci, in stramtorarea lor au strigat catre Domnul, si El i-a izbavit din necazurile lor;

7. i-a calauzit pe drumul cel drept, ca sa ajunga intr'o cetate de locuit.

8. O, de ar lauda oamenii pe Domnul pentru bunatatea lui, si pentru minunile Lui fata de fiii oamenilor!

9. Caci el a potolit setea sufletului insetat, si a umplut de bunatati sufletul flamand.

10. Cei ce sedeau in intunerec si umbra mortii, traiau legati in ticalosie si in fiare,

11. pentruca se rasvratisera impotriva cuvintelor lui Dumnezeu, pentruca nesocotisera sfatul Celui Prea Inalt.

12. El le-a smerit inima prin suferinta: au cazut, si nimeni nu i-a ajutat.

13. Atunci, in stramtorarea lor, au strigat catre Domnul, si El i-a izbavit din necazurile lor.

14. I-a scos din intunerec si din umbra mortii, si le-a rupt legaturile.

15. O, de ar lauda oamenii pe Domnul pentru bunatatea Lui, si pentru minunile Lui fata de fiii oamenilor!

16. Caci El a sfaramat porti de arama, si a rupt zavoare de fier.

17. Nebunii, prin purtarea lor vinovata, si prin nelegiuirile lor, ajunsesera nenorociti.

18. Sufletul lor se desgustase de orice hrana, si erau langa portile mortii.

19. Atunci, in stramtorarea lor, au strigat catre Domnul, si El i-a izbavit din necazurile lor;

20. a trimes cuvantul Sau si i-a tamaduit, si i-a scapat de groapa.

21. O, de ar lauda oamenii pe Domnul pentru bunatatea Lui, si pentu minunile Lui fata de fiii oamenilor!

22. Sa-i aduca jertfe de multamiri, si sa vesteasca lucrarile Lui cu strigate de bucurie.

23. Ceice se pogorasera pe mare in corabii, si faceau negot pe apele cele mari,

24. aceia au vazut lucrarile Domnului si minunile Lui in mijlocul adancului.

25. El a zis, si a pus sa sufle furtuna, care a ridicat valurile marii.

26. Se suiau spre ceruri, se pogorau in adanc; sufletul le era perdut in fata primejdiei.

27. Apucati de ameteala, se clatinau ca un om beat, si zadarnica le era toata iscusinta.

28. Atunci, in stramtorarea lor, au strigat catre Domnul, si El i-a izbavit din necazurile lor.

29. A oprit furtuna, a adus linistea, si valurile s-au potolit.

30. Ei s-au bucurat ca valurile s-au linistit, si Domnul i-a dus in limanul dorit.

31. O, de ar lauda oamenii pe Domnul pentru bunatatea lui, si pentru minunile Lui fata de fiii oamenilor!

32. Sa-l inalte in adunarea poporului, si sa-l laude in adunarea batranilor!

33. El preface raurile in pustiu, si izvoare de apa in pamant uscat,

34. tara roditoare in tara sarata, din pricina rautatii locuitorilor ei.

35. Tot El preface pustiul in iaz, si pamantul uscat in izvoare de ape.

36. Aseaza acolo pe cei flamanzi, si ei intemeiaza o cetate ca sa locuiasca in ea;

37. insamanteaza ogoare, sadesc vii, si-i culeg roadele.

38. El ii binecuvinteaza, si se inmultesc nespus, si nu le imputineaza vitele.

39. Daca sunt imputinati si apasati prin asuprire, nenorocire si suferinta,

40. El varsa dispretul peste cei mari, si-i face sa pribegeasca prin pustiuri fara drum,

41. dar ridica pe cel lipsit, izbaveste pe cel nevoias, si inmulteste familiile ca pe niste turme.

42. "Oamenii fara prihana vad lucrul acesta si se bucura, si orice nelegiuire isi inchide gura!"

43. Cine este intelept, sa ia seama la aceste lucruri, si sa fie cu luare aminte la bunatatile Domnului.