joi, 9 aprilie 2009

Psalmul 104

1. Binecuvanteaza, suflete, pe Domnul! Doamne, Dumnezeule, Tu esti nemarginit de mare! Tu esti imbracat cu stralucire si maretie!

2. Te invelesti cu lumina ca si cu o manta; intinzi cerurile ca un cort.

3. Cu apele Iti intocmesti varful locuintei Tale; din nori Iti faci carul, si umbli pe aripile vantului.

4. Din vanturi Iti faci soli, si din flacari de foc, slujitori.

5. Tu ai asezat pamantul pe temeliile lui, si niciodata nu se va clatina.

6. Tu il acoperisei cu adancul cum l-ai acoperi cu o haina; apele stateau pe munti,

7. dar, la amenintarea Ta, au fugit, la glasul tunetului Tau au luat-o la fuga,

8. suindu-se pe munti si pogorandu-se in vai, pana la locul, pe care li-l hotarasei Tu.

9. Le-ai pus o margine, pe care nu trebuie s'o treaca, pentruca sa nu se mai intoarca sa acopere pamantul.

10. Tu faci sa tasneasca izvoarele in vai, si ele curg printre munti.

11. Tu adapi la ele toate fiarele campului; in ele isi potolesc setea magarii salbatici.

12. Pasarile cerului locuiesc pe marginile lor, si fac sa le rasune glasul printre ramuri.

13. Din locasul Tau cel inalt Tu uzi muntii; si se satura pamantul de rodul lucrarilor Tale.

14. Tu faci sa creasca iarba pentru vite, si verdeturi pentru nevoile omului, ca pamantul sa dea hrana:

15. vin, care inveseleste inima omului, untdelemn, care-i infrumuseteaza fata, si pane, care-i intareste inima.

16. Se uda copacii Domnului, cedrii din Liban, pe cari i-a sadit El.

17. In ei isi fac pasarile cuiburi; iar cocostarcul isi are locuinta in chiparosi;

18. muntii cei inalti sunt pentru tapii salbatici, iar stancile sunt adapost pentru iepuri.

19. El a facut luna ca sa arate vremile; soarele stie cand trebuie sa apuna.

20. Tu aduci intunerecul, si se face noapte: atunci toate fiarele padurilor se pun in miscare;

21. puii de lei mugesc dupa prada, si isi cer hrana dela Dumnezeu.

22. Cand rasare soarele, ele fug inapoi, si se culca in vizuinile lor.

23. Dar omul iese la lucrul sau, si la munca lui, pana seara.

24. Cat de multe sunt lucrarile Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai facut cu intelepciune, si pamantul este plin de fapturile Tale.

25. Iata marea cea intinsa si mare: in ea se misca nenumarate vietuitoare mici si mari.

26. Acolo in ea, umbla corabiile, si in ea este leviatanul acela pe care l-ai facut sa se joace in valurile ei.

27. Toate aceste vietuitoare Te asteapta, ca sa le dai hrana la vreme.

28. Le-o dai Tu, ele o primesc; Iti deschizi Tu mana, ele se satura de bunatatile Tale.

29. Iti ascunzi Tu Fata, ele tremura; le iei Tu suflarea: ele mor, si se intorc in tarana lor.

30. Iti trimeti Tu suflarea: ele sunt zidite, si inoiesti astfel fata pamantului.

31. In veci sa tina slava Domnului! Sa Se bucure Domnul de lucrarile Lui!

32. El priveste pamantul, si pamantul se cutremura; atinge muntii, si ei fumega.

33. Voi canta Domnului cat voi trai, voi lauda pe Dumnezeul meu cat voi fi.

34. Fie placute Lui cuvintele mele! Ma bucur de Domnul.

35. Sa piara pacatosii de pe pamant, si cei rai sa nu mai fie! Binecuvinteaza, suflete, pe Domnul! Laudati pe Domnul!