joi, 9 aprilie 2009

Psalmul 49

1. (Catre mai marele cantaretilor. Un psalm al fiilor lui Core.) Ascultati lucrul acesta, toate popoarele, luati aminte, toti locuitorii lumii:

2. mici si mari, bogati si saraci!

3. Gura mea va vorbi cuvinte intelepte, si inima mea are ganduri pline de judecata.

4. Eu imi plec urechea la pildele care imi sunt insuflate, imi incep cantarea in sunetul arfei.

5. Pentru ce sa ma tem in zilele nenorocirii, cand ma inconjoara nelegiuirea protivnicilor mei?

6. Ei se incred in avutiile lor, si se falesc cu bogatia lor cea mare.

7. Dar nu pot sa se rascumpere unul pe altul, nici sa dea lui Dumnezeu pretul rascumpararii.

8. Rascumpararea sufletului lor este asa de scumpa, ca nu se va face niciodata.

9. Nu vor trai pe vecie, nu pot sa nu vada mormantul.

10. Da, il vor vedea: caci inteleptii mor, nebunul si prostul deopotriva pier, si lasa altora avutiile lor.

11. Ei isi inchipuiesc ca vecinice le vor fi casele, ca locuintele lor vor dainui din veac in veac, ei, cari dau numele lor la tari intregi.

12. Dar omul pus in cinste nu dainuieste, ci este ca dobitoacele cari se taie.

13. Iata ce soarta au ei, cei plini de atata incredere, precum si cei ce ii urmeaza, carora le plac cuvintele lor.

14. Sant dusi ca o turma in locuinta mortilor, ii paste moartea, si in curand oamenii fara prihana ii calca in picioare: li se duce frumuseta, si locuinta mortilor le este locasul.

15. Dar mie Dumnezeu imi va scapa sufletul din locuinta mortilor, caci ma va lua supt ocrotirea Lui.

16. Nu te teme cand se imbogateste cineva, si cand i se inmultesc vistieriile casei;

17. caci nu ia nimic cu el cand moare: vistieriile lui nu se pogoara dupa el.

18. Sa se tot creada omul fericit in viata, sa se tot laude cu bucuriile pe cari si le face,

19. caci tot in locuinta parintilor sai va merge, si nu va mai vedea lumina niciodata.

20. Omul pus in cinste, si fara pricepere, este ca dobitoacele pe cari le tai.