Psalmul 144

1. (Un psalm al lui David.) Binecuvantat sa fie Domnul, Stanca mea, care-mi deprinde manile la lupta, degetele la batalie,

2. Binefacatorul meu si Cetatuia mea, Turnul meu de scapare si Izbavitorul meu, Scutul meu de adapost, care-mi supune pe poporul meu!

3. Doamne, ce este omul, ca sa iei cunostinta de el, fiul omului ca sa iei seama la el?

4. Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece.

5. Pleaca cerurile, Doamne, si pogoara-Te! Atinge muntii, ca sa fumege!

6. Fulgera, si risipeste pe vrajmasii mei! Arunca-Ti sagetile, si pune-i pe fuga!

7. Intinde-Ti manile de sus, izbaveste-ma si scapa-ma din apele cele mari, din mana fiilor celui strain,

8. a caror gura spune neadevaruri, si a caror dreapta este o dreapta mincinoasa.

9. Dumnezeule, Iti voi canta o cantare noua, Te voi lauda cu alauta cu zece coarde.

10. Tu, care dai imparatilor biruinta, care ai scapat de sabie ucigasa pe robul Tau David,

11. izbaveste-ma si scapa-ma din mana fiilor celui strain, a caror gura spune neadevaruri, si a caror dreapta este o dreapta mincinoasa!...

12. Fiii nostri sunt ca niste odrasle, cari cresc in tinereta lor; fetele noastre ca niste stalpi sapati frumos, cari fac podoaba caselor imparatesti.

13. Granarele noastre sunt pline, si gem de tot felul de merinde; turmele ni se inmultesc cu miile, cu zecile de mii, in campiile noastre:

14. vitelele noastre sunt prasitoare; nu-i nicio paguba, nicio robie, nici un tipat in ulitele noastre!

15. Ferice de poporul care sta astfel! Ferice de poporul, al carui Dumnezeu este Domnul!