Psalmul 52

1. (Catre mai marele cantaretilor. O cantare a lui David. Facuta cu prilejul celor spuse de Doeg, Edomitul, lui Saul, cand zicea: "David s-a dus in casa lui Ahimelec.") Pentruce te falesti cu rautatea ta, asupritorule? Bunatatea lui Dumnezeu tine in veci.

2. Limba ta nu nascoceste decat rautate, ca un brici ascutit, viclean ce esti!

3. Tu iubesti mai degraba raul decat binele, mai degraba minciuna decat adevarul.

4. Tu iubesti numai cuvinte nimicitoare, limba inselatoare!

5. De aceea si Dumnezeu te va dobora pe vecie, te va apuca si te va ridica din cortul tau, si te va desradacina din pamantul celor vii.

6. Cei fara prihana vor vedea lucrul acesta, se vor teme, si vor rade de el, zicand:

7. "Iata omul, care nu lua ca ocrotitor pe Dumnezeu, ci se incredea in bogatiile lui cele mari, si se bizuia pe rautatea lui."

8. Dar eu sunt in Casa lui Dumnezeu ca un maslin verde, ma incred in bunatatea lui Dumnezeu, in veci de veci.

9. Te voi lauda totdeauna, pentruca ai lucrat; si, in fata copiilor Tai, voi nadajdui in Numele Tau, caci este binevoitor.