Psalmul 141

1. (Un psalm al lui David.) Doamne, eu Te chem; vino degraba la mine! Ia aminte la glasul meu, cand Te chem!

2. Ca tamaia sa fie rugaciunea mea inaintea Ta, si ca jertfa de seara sa fie ridicarea manilor mele!

3. Pune, Doamne, o straja inaintea gurii mele, si pazeste usa buzelor mele!

4. Nu-mi abate inima la lucruri rele, la fapte vinovate impreuna cu oamenii cari fac raul, si sa nu mananc din ospetele lor!

5. Loveasca-ma cel neprihanit, caci lovirea lui imi este binevenita; pedepseasca-ma, caci pedeapsa lui este ca untdelemnul turnat pe capul meu. Sa nu-mi intorc capul dela ea: dar rugaciunea mea se va inalta intr'una impotriva rautatii lor.

6. Cand li se vor pravali judecatorii dealungul stancilor, atunci vor asculta cuvintele mele, si vor vedea ca sunt placute.

7. Cum se brazdeaza si se spinteca pamantul, asa ni se risipesc oasele la gura mormantului.

8. De aceea, catre Tine, Doamne, Dumnezeule, imi indrept ochii, la Tine caut adapost; nu-mi parasi sufletul!

9. Pazeste-ma de cursa pe care mi-o intind ei, si de piedicile celor ce fac raul!

10. Sa cada cei rai in laturile lor, in timp ce eu sa scap!