Psalmul 142

1. (O cantare a lui David. O rugaciune facuta cand era in pestera.) Cu glasul meu strig catre Domnul, cu glasul meu ma rog catre Domnul.

2. Imi vars necazul inaintea Lui, si-mi povestesc stramtorarea inaintea Lui.

3. Cand imi este mahnit duhul in mine, Tu imi cunosti cararea. Pe drumul pe care umblu, mi-au intins o cursa.

4. Arunca-Ti ochii la dreapta, si priveste! Nimeni nu ma mai cunoaste, orice scapare este pierduta pentru mine, nimanui nu-i pasa de sufletul meu.

5. Doamne, catre Tine strig, si zic: "Tu esti scaparea mea, partea mea de mostenire pe pamantul celor vii."

6. Ia aminte la strigatele mele, caci sunt nenorocit de tot. Izbaveste-ma de cei ce ma prigonesc, caci sunt mai tari decat mine.

7. Scoate-mi sufletul din temnita, ca sa laud Numele Tau! Cei neprihaniti vor veni sa ma inconjoare, cand imi vei face bine.