Psalmul 39

1. (Catre mai marele cantaretilor: Catre Iedutun. Un psalm al lui David.) Ziceam: "Voi veghea asupra cailor mele, ca sa nu pacatuiesc cu limba; imi voi pune frau gurii, cat va sta cel rau inaintea mea."

2. Am stat mut, in tacere; am tacut, macar ca eram nenorocit; si totus durerea mea nu era mai putin mare.

3. Imi ardea inima in mine, un foc launtric ma mistuia; si atunci mi-a venit cuvantul pe limba, si am zis:

4. "Doamne, spune-mi care este sfarsitul vietii mele, care este masura zilelor mele, ca sa stiu cat de trecator sant."

5. Iata ca zilele mele sunt cat un lat de mana, si viata mea este ca o nimica inaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricat de bine s-ar tinea.

6. Da, omul umbla ca o umbra, se framanta degeaba, strange la comori, si nu stie cine le va lua.

7. Acum, Doamne, ce mai pot nadajdui eu? In Tine imi este nadejdea

8. Izbaveste-ma de toate faradelegile mele! Nu ma face de ocara celui nebun!

9. Stau mut, nu deschid gura, caci Tu lucrezi.

10. Abate-Ti loviturile dela mine! Imi iese sufletul supt loviturile manii Tale.

11. Tu pedepsesti pe om, si-l lovesti pentru faradelegea lui: ii prapadesti, ca molia, ce are el mai scump. Da, orice om este doar o suflare.

12. Asculta-mi rugaciunea, Doamne, si pleaca-Ti urechea la strigatele mele! Nu tacea in fata lacramilor mele! Caci sunt un strain inaintea Ta, un pribeag, ca toti parintii mei.

13. Abate-Ti privirea dela mine, si lasa-ma sa rasuflu, pana nu ma duc si sa nu mai fiu!