Psalmul 102

1. (O rugaciune a unui nenorocit, cand este doborat de intristare si isi varsa plangerea inaintea Domnului.) Doamne, asculta-mi rugaciunea, si s-ajunga strigatul meu pana la Tine!

2. Nu-mi ascunde Fata Ta in ziua necazului meu! Pleaca-Ti urechea spre mine, cand strig! Asculta-ma degrab!

3. Caci zilele mele pier ca fumul, si oasele imi ard ca un taciune.

4. Inima imi este lovita, si mi se usuca intocmai ca iarba; pana si panea uit sa mi-o mananc.

5. Asa de mari imi sunt gemetele, ca mi se lipesc oasele de carne.

6. Seaman cu pelicanul din pustie, sunt ca o cucuvaie din daramaturi;

7. nu mai pot dormi, si sunt ca pasarea singuratica pe un acoperis.

8. In fiecare zi ma batjocoresc vrajmasii mei, si protivnicii mei jura pe mine in mania lor.

9. Mananc tarana in loc de pane, si imi amestec lacramile cu bautura,

10. din pricina maniei si urgiei Tale; caci Tu m'ai ridicat, si m'ai aruncat departe.

11. Zilele mele sunt ca o umbra gata sa treaca, si ma usuc ca iarba.

12. Dar Tu, Doamne, Tu imparatesti pe vecie, si pomenirea Ta tine din neam in neam.

13. Tu Te vei scula, si vei avea mila de Sion; caci este vremea sa te induri de el, a venit vremea hotarata pentru el.

14. Caci robii Tai iubesc pietrele Sionului, si le e mila de tarana lui.

15. Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, si toti imparatii pamantului de slava Ta.

16. Da, Domnul va zidi iaras Sionul, si Se va arata in slava Sa.

17. El ia aminte la rugaciunea nevoiasului, si nu-i nesocoteste rugaciunea.

18. Sa se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, si poporul, care se va naste, sa laude pe Domnul!

19. Caci El priveste din inaltimea sfinteniei Lui; Domnul priveste din ceruri pe pamant,

20. ca sa auda gemetele prinsilor de razboi, si sa izbaveasca pe cei ce sunt pe moarte;

21. pentru ca ei sa vesteasca in Sion Numele Domnului, si laudele lui in Ierusalim,

22. cand se vor strange toate popoarele, si toate imparatiile, ca sa slujeasca Domnului.

23. El mi-a frant puterea in drum, si mi-a scurtat zilele,

24. Eu zic: "Dumnezeule, nu ma lua la jumatatea zilelor mele, Tu, ai carui ani tin vecinic!"

25. Tu ai intemeiat in vechime pamantul, si cerurile sunt lucrarea manilor Tale.

26. Ele vor pieri, dar Tu vei ramanea; toate se vor invechi ca o haina; le vei schimba ca pe un vesmant, si se vor schimba.

27. Dar Tu ramai Acelas, si anii Tai nu se vor sfarsi.

28. Fiii robilor Tai isi vor locui tara, si samanta lor va ramanea inaintea Ta.