Psalmul 2

1. Pentruce se intarata neamurile, si pentruce cugeta popoarele lucruri deserte?

2. Imparatii pamantului se rascoala, si domnitorii se sfatuiesc impreuna impotriva Domnului si impotriva Unsului Sau, zicand:

3. "Sa le rupem legaturile si sa scapam de lanturile lor!"

4. Celce sade in ceruri rade, Domnul Isi bate joc de ei.

5. Apoi, in mania Lui, le vorbeste, si-i ingrozeste cu urgia Sa, zicand:

6. "Totus, Eu am uns pe Imparatul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfant."

7. "Eu voi vesti hotararea Lui," -zice Unsul-"Domnul Mi-a zis: "Tu esti Fiul Meu! Astazi Te-am nascut.

8. Cere-Mi, si-Ti voi da neamurile de mostenire, si marginile pamantului in stapanire!

9. Tu le vei zdrobi cu un toiag de fer, si le vei sfarama ca pe vasul unui olar."

10. Acum dar, imparati, purtati-va cu intelepciune! Luati invatatura, judecatorii pamantului!

11. Slujiti Domnului cu frica, si bucurati-va, tremurand.

12. Dati cinste Fiului, ca sa nu Se manie, si sa nu pieriti pe calea voastra, caci mania Lui este gata sa se aprinda! Ferice de toti cati se incred in El!