joi, 9 aprilie 2009

Psalmul 18

1. (Catre mai marele cantaretilor. Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cantarii acesteia, cand l-a scapat Domnul din mana tuturor vrajmasilor sai si din mana lui Saul. El a zis:) "Te iubesc din inima, Doamne, taria mea!

2. Doamne, Tu esti stanca mea, cetatuia mea, izbavitorul meu! Dumnezeule, Tu esti stanca mea, in care ma ascund, scutul meu, taria care ma scapa, si intaritura mea!

3. Eu strig: "Laudat sa fie Domnul!" si sunt izbavit de vrajmasii mei.

4. Ma inconjurasera legaturile mortii, si ma ingrozisera raurile pieirii;

5. ma infasurasera legaturile mormantului, si ma prinsesera laturile mortii.

6. Dar, in stramtorarea mea, am chemat pe Domnul, si am strigat catre Dumnezeul meu: din locasul Lui, El mi-a auzit glasul, si strigatul meu a ajuns pana la El, pana la urechile Lui.

7. Atunci s-a sguduit pamantul si s-a cutremurat, temeliile muntilor s-au miscat, si s-au clatinat, pentru ca El se maniase.

8. Din narile Lui se ridica fum, si un foc mistuitor iesea din gura Lui: carbuni aprinsi tasneau din ea.

9. A plecat cerurile, si S-a pogorat: un nor gros era supt picioarele Lui.

10. Calarea pe un heruvim, si sbura, venea plutind pe aripile vantului.

11. Intunerecul Si-l facuse invelitoare, iar cortul Lui, imprejurul Lui, erau niste ape intunecoase si nori negri.

12. Din stralucirea, care se rasfrangea inaintea Lui, ieseau nori, cari aruncau grindina si carbuni de foc.

13. Domnul a tunat in ceruri, Cel Prea Inalt a facut sa-i rasune glasul, cu grindina si carbuni de foc.

14. A aruncat sageti si a risipit pe vrajmasii mei, a inmultit loviturile trasnetului si i-a pus pe fuga.

15. Atunci s-a vazut albia apelor, si s-au descoperit temeliile lumii, la mustrarea Ta, Doamne, la vuietul suflarii narilor Tale.

16. El Si-a intins mana de sus, m'a apucat, m'a scos din apele cele mari;

17. m'a izbavit de protivnicul meu cel puternic, de vrajmasii mei, cari erau mai tari decat mine.

18. Ei navalisera deodata peste mine in ziua stramtorarii mele; dar Domnul a fost sprijinul meu.

19. El m'a scos la loc larg, si m'a scapat, pentruca ma iubeste.

20. Domnul mi-a facut dupa neprihanirea mea, mi-a rasplatit dupa curatia manilor mele:

21. caci am pazit caile Domnului, si n'am pacatuit impotriva Dumnezeului meu.

22. Toate poruncile Lui au fost inaintea mea, si nu m'am departat dela legile Lui.

23. Am fost fara vina fata de El, si m'am pazit de faradelegea mea.

24. Deaceea, Domnul mi-a rasplatit dupa neprihanirea mea, dupa curatia manilor mele inaintea ochilor Lui.

25. Cu cel bun Tu Te arati bun, cu omul neprihanit Te arati neprihanit;

26. cu cel curat Te arati curat, si cu cel stricat Te porti dupa stricaciunea lui.

27. Tu mantuiesti pe poporul care se smereste, si smeresti privirile trufase.

28. Da, Tu imi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, imi lumineaza intunerecul meu.

29. Cu Tine ma napustesc asupra unei osti inarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid intarit.

30. Caile lui Dumnezeu sunt desavarsite, Cuvantul Domnului este incercat: El este un scut pentru toti cei ce alearga la El.

31. Caci cine este Dumnezeu, afara de Domnul, si cine este o stanca, afara de Dumnezeul nostru?

32. Dumnezeu ma incinge cu putere, si ma povatuieste pe calea cea dreapta.

33. El imi face picioarele ca ale cerboaicelor, si ma aseaza pe inaltimile mele

34. El imi deprinde manile la lupta, asa ca bratele mele intind arcul de arama.

35. Tu imi dai scutul mantuirii Tale, dreapta Ta ma sprijineste, si indurarea Ta ma face mare.

36. Tu largesti drumul supt pasii mei, si nu-mi aluneca glesnele.

37. Urmaresc pe vrajmasii mei, ii ajung, si nu ma intorc pana nu-i nimicesc.

38. Ii zdrobesc, de nu pot sa se mai ridice: ei cad supt picioarele mele.

39. Tu ma incingi cu putere pentru lupta, si rapui pe protivnicii mei supt picioarele mele.

40. Tu faci pe vrajmasii mei sa dea dosul inaintea mea, si eu nimicesc pe cei ce ma urasc.

41. Ei striga, dar n'are cine sa-i scape! Striga catre Domnul, dar nu le raspunde!

42. Ii pisez ca praful, pe care-l ia vantul, ii calc in picioare ca noroiul de pe ulite.

43. Tu ma scapi din neantelegerile poporului; ma pui in fruntea neamurilor; un popor, pe care nu-l cunoasteam, imi este supus.

44. El asculta de mine la cea dintai porunca, fiii strainului ma lingusesc.

45. Fiilor strainului li se moaie inima de mine, si ies tremurand din cetatuile lor.

46. Traiasca Domnul, si binecuvantata sa fie Stanca mea! Marit sa fie Dumnezeul mantuirii mele,

47. Dumnezeu, razbunatorul meu, care imi supune popoarele,

48. si ma izbaveste de vrajmasii mei! Tu ma inalti mai pesus de protivnicii mei, ma scapi de omul asupritor.

49. Deaceea, Doamne, Te voi lauda printre neamuri, voi canta spre slava Numelui Tau.

50. El da mari izbaviri imparatului Sau, si da indurare unsului Sau: lui David, si semintei lui, pe vecie.